Privim azi cartile ca pe simple verigi ale unei bibliografii "obligatorii" date la curs sau seminar. Nu le mai pretuim, nu le mai intelegem rostul, sunt prea scumpe ...nu doar vederii noastre, dar si buzunarului subtiat de placerile care nu au nimic in comun cu cultura. Sunt prea putini cei care cumpara carti pentru sine, pentru hrana propriului suflet si nu pentru colectii personale bune
de aratat la prieteni sau urmasi. Dovada vie a nepretuirii cartilor sunt targurile de carte, unde numarul de vizitatori
e de zeci de ori mai mic decat numarul cartilor cumparate. Pretul cartilor este doar un pretext! Marturie sta targul Kilipirim, de la sala Dalles(1-6 mai a.c.), unde sunt reduceri de 40/50% la carti...dar si aici bate vantul printre raioanele de carti.
Probabil de adevarata pretuire se bucura cartea la inceputurile sale, cand truda de a scrie pe papirus sau piei de animale dadea manuscriselor valoare inestimabila. Cartea antichităţii, în forma ei clasică, era scrisă pe piele de animale sau papirus şi avea forma de rulou sau de sul; se numea volumen (volumen, inis = înfăşurare, încolăcire, mişcare circulară). Banda de papirus era înfăşurată în jurul unui băţ de lemn, os, fildeş etc., care se numea şi ,,ombilic…. În Evul Mediu, s-au mai folosit rulourile de pergament şi hârtie, dar în cea mai mică măsură.
Astazi am uitat de biblioteci, librarii, papirus si altele...sunt carti la tot pasul, dar putini sunt ochii care tanjesc dupa mirosul unei carti noi, proaspete, rasfoite in graba pentru a o "gusta". La moda sunt cartile citite pe net sau de ce nu, C A R T E A A U D I O . E mult mai comod sa stai in patul pufos si la cd player-ul de ultima generatie sa-i asculti pe Plesu, Cioran, Cartarescu...si cine poate spune ca nu suntem "cititi", culti, in trend cu vremurile? Sunt site-uri cu oferte de carti audio, ofera si "mostre audio" din respectivele opere, au si cateva "carti" pe care le poti asculta gratis.
Dar placerea de a citi o CARTE, de a-i simti paginile este departe de a fi gustata de cei indepartati de traditia adevaratei lecturi!!!
de aratat la prieteni sau urmasi. Dovada vie a nepretuirii cartilor sunt targurile de carte, unde numarul de vizitatori
e de zeci de ori mai mic decat numarul cartilor cumparate. Pretul cartilor este doar un pretext! Marturie sta targul Kilipirim, de la sala Dalles(1-6 mai a.c.), unde sunt reduceri de 40/50% la carti...dar si aici bate vantul printre raioanele de carti.
Probabil de adevarata pretuire se bucura cartea la inceputurile sale, cand truda de a scrie pe papirus sau piei de animale dadea manuscriselor valoare inestimabila. Cartea antichităţii, în forma ei clasică, era scrisă pe piele de animale sau papirus şi avea forma de rulou sau de sul; se numea volumen (volumen, inis = înfăşurare, încolăcire, mişcare circulară). Banda de papirus era înfăşurată în jurul unui băţ de lemn, os, fildeş etc., care se numea şi ,,ombilic…. În Evul Mediu, s-au mai folosit rulourile de pergament şi hârtie, dar în cea mai mică măsură.
Astazi am uitat de biblioteci, librarii, papirus si altele...sunt carti la tot pasul, dar putini sunt ochii care tanjesc dupa mirosul unei carti noi, proaspete, rasfoite in graba pentru a o "gusta". La moda sunt cartile citite pe net sau de ce nu, C A R T E A A U D I O . E mult mai comod sa stai in patul pufos si la cd player-ul de ultima generatie sa-i asculti pe Plesu, Cioran, Cartarescu...si cine poate spune ca nu suntem "cititi", culti, in trend cu vremurile? Sunt site-uri cu oferte de carti audio, ofera si "mostre audio" din respectivele opere, au si cateva "carti" pe care le poti asculta gratis.
Dar placerea de a citi o CARTE, de a-i simti paginile este departe de a fi gustata de cei indepartati de traditia adevaratei lecturi!!!
Un comentariu:
in timp lucrurile se schimba dar asta nu le face mai putin valoroase, ba din potriva pentru subiectul in discutie, creaza confort (iar confortul il consideram bun, doar daca nu preferam in schimb autoflagelarea, imi cer scuze pt exagerarea voita)
senzatia paginilor e o experienta strict subiectiva care nu trebuie neaparat sa aiba vreo valoare absoluta.
iar daca se insista ca ar trebui sa aiba o astfel de valoare, sa nu uitam de gustul laptelui de capra din vase de lut, de pietrele de pe drum care le simtim la tot pasul prin opincile tari, sau de gustul intre crud si ars al pestelui prins cu o sulita din apa rece de munte, proaspat prajit... pentru ca atunci toate acestea sunt la fel de importante ca senzatia unei pagini, si nu ar fi corect sa le desconsideram pe unele in favoarea celorlalte.
cred ca nostalgia e o forma de autodistrugere.
Trimiteți un comentariu